Despre Eminescu si Maiorescu in alte feluri

Imaginea ilustră a lui Titu Maiorescu, despre care şi noi am învăţat şi am crezut că a fost „cineva" în istoria şi cultura noastră Românească, constituie, de fapt, un tablou fals, care a fost confecţionat doar ca să-l pună în lumină bună pe acest francmason.

Patriotul Mihai Eminescu: martir ucis la comanda francmasoneriei

Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic.

Istoria sa reală este, însă, cu totul alta. Eminescu a fost, de fapt, un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi, mai ales, politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator. Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti". Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor. Eminescu nu a acceptat să facă nici un fel de compromisuri şi, de aceea, era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci, îndeosebi prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate înafara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei Mari.

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!"

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!" Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executată întocmai de cei din ţară pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani.

Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania şi Italia), care, de altfel, a şi fost încheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog profesorul Nicolae Georgescu lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat?", scrie el.

«În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit să fugă din Bucureşti în 1883. Întemeiază Tribuna în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal. Condiţia semnării tratatului era, deci, amorţirea vocii pentru Ardeal în Bucureşti. „Directiva de sus" s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele».

Într-adevăr, 28 iunie 1883 este o zi în care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care ameninţă România cu războiul. La Bucureşti au loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa Eminescu.

Este închis ziarul L'Indépendance Roumaine, iar directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat din ţară. La fel şi Zamfir C. Arbore. Societatea Carpaţii este pur şi simplu desfiinţată, în urma unui raport al baronului von Mayr, agent al Serviciilor Secrete Austro-ungare. Intimidaţi de aceste măsuri, o parte dintre militanţii pentru Ardeal se dezic de ideile lor şi îşi trădează confraţii, pentru a-şi salva propria piele. Printre ei se află Simţion şi Chibici, preşedinţii Societăţii Carpaţii, Ocăşeanu şi Siderescu, membri în conducerea aceleaşi societăţi, Grigore Ventura, ziarist la L'Indépendance Roumaine, acelaşi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Rică Venturiano. În semn de obedienţă, toţi aceştia se vor implica plini de zel în acţiunea de internare forţată a lui Eminescu.

De ce era atât de incomod Eminescu?

Privită în acest context, nebunia lui Eminescu, precum şi detaliile internării sale, capătă o nouă dimensiune. Nu mai poate fi vorba de un accident sau de o coincidenţă, ci de executarea comenzii trasate de la Viena: „Mai potoliţi-l pe Eminescu!"

În etapa care va urma se fac eforturi importante pentru a convinge Tripla Alianţă că situaţia din România este sub control. Regina Elisabeta, Regele Carol I, primul-ministru Brătianu, P. P. Carp şi Titu Maiorescu merg în Germania pentru a calma spiritele. Ministrul de externe D. A. Sturdza, ministrul C. Stătescu şi Petre Grădişteanu merg la Viena, unde Grădişteanu îşi cere personal iertate pentru organizarea sărbătorii de la Iaşi, unde fusese dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare şi fusese citită poezia-manifest a lui Eminescu, Doina.

Judecând după măsurile luate împotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalţi, el nu putea fi convins cu nici un chip să renunţe la ideile şi principiile sale. Eminescu era membru activ în mai multe organizaţii care luptau pentru drepturile românilor din Ardeal: Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, România Jună, Societatea Carpaţii, din care făcea parte şi Slavici. Cu astfel de preocupări, nu este de mirare că era constant urmărit atât de Poliţia şi Serviciile Secrete Româneşti, cât şi de cele austro-ungare. În anturajul său erau infiltraţi mai mulţi informatori, printre care se număra şi Ocăşanu de la Societatea Carpaţii.

La 7 iunie 1882, baronul Von Mayr îi trimitea contelui Kalnoky, ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o notă informativă în care arăta: „Societatea Carpaţii a ţinut, în 4 ale lunii în curs, o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire [după toate probabilităţile sursa era chiar Titu Maiorescu]. S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari".

Această notă a dus în final la desfiinţarea Societăţii Carpaţii.

Activitatea sa ca jurnalist îl făcea cu atât mai periculos, cu cât avea şi pârghiile necesare pentru a acţiona: ideile sale erau exprimate în mod magistral într-un ziar, Timpul, pe care îl transformase în cotidian naţional.

În această publicaţie demascase corupţia politicienilor români şi grasele comisioane pe care aceştia le încasaseră din concesionarea căilor ferate. Scrisese despre condiţionările umilitoare impuse României de puterile europene, în schimbul recunoaşterii Independenţei. În 1880 declanşase o incitantă campanie de presă privind „chestiunea dunăreană", problemă sensibilă pentru marile puteri europene. Participase activ la Iaşi la inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare şi citise acolo în faţa mulţimii poezia-manifest Doina. Acest eveniment naţional deranjase foarte mult puterile occidentale. În sfârşit, chiar în dimineaţa zile în care avea să fie dus cu forţa la balamuc, apăruse în Timpul un alt articol. Intitulat „Pentru libertatea presei şi a jurnalistului" acesta era un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare şi demasca măsurile represive luate de guvernul Brătianu împotriva jurnalistului Emil Galli.

Titu Maiorescu pregătise internarea lui Eminescu încă de la primele ore ale dimineţii!

Varianta cea mai des vehiculată despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 este următoarea: în dimineaţa acelei zile, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea în cap şi lovit de nebunie ar fi început să se certe cu soţia lui Slavici, la care locuia în gazdă, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta îi trimite la ora şase dimineaţa un bilet lui Maiorescu, cerându-i să o scape de Eminescu.

Maiorescu ia o măsură de excepţie - în loc să meargă direct la Slavici acasă, pentru a o salva pe soţia acestuia de „nebun" se duce împreună cu Constantin Simţion, preşedintele Societăţii Carpaţii, la spitalul doctorului Şuţu şi, pentru suma de 300 de lei, aranjează internarea imediată a lui Eminescu. A doua ciudăţenie, Maiorescu, bazându-se exclusiv pe spusele acestei femei, cere direct internarea şi nu examinarea lui Eminescu de către doctorul Şuţu, aşa cum ar fi fost firesc.

Întors acasă, se pomeneşte, însă, cu Eminescu, care avea cu el un exemplar din ziarul Timpul, în care tocmai îi apăruse articolul despre Emile Galli. Maiorescu nu-l întreabă nimic despre incidentul de dimineaţă cu doamna Slavici (presupunând că acesta ar fi avut într-adevăr loc). Îl trimite, însă, la sediul Societăţii Carpaţii, unde Poliţia făcea percheziţie, pentru a se întâlni, chipurile, cu Simţion, complicele său la internare.

„Numai de s-ar face asta fără greutate", scrie Maiorescu în jurnalul său în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, după ce petrecuse o noapte de nesomn, sub apăsarea a ceea ce ştia că va face a doua zi. Nu se va face, însă, „fără greutate", aşa cum îşi dorea Maiorescu, căci Eminescu îşi schimbă traseul. Nu se duce la Societatea Carpaţii, unde totul s-ar fi făcut fără martori, ci la Capşa. La acea vreme Capşa nu era doar un local de lux, ci şi sediul Ambasadei S.U.A. şi reşedinţa mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capşa în speranţa de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomaţi şi în special ambasadorului S.U.A., Eugene Schuyler, pe care îl cunoştea personal şi care era un fervent apărător al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiţi să îşi schimbe planul.

Scena cu pistolul relatată de Grigore Ventura: o nouă înscenare

La Capşa, Eminescu este abordat de Grigore Ventura. Aici, conform declaraţiilor lui Ventura, Eminescu ar fi început să ţină un discurs „politico-socialo-naţional" înfierbântat, ar fi scos un pistol, ar fi ameninţat-o pe soţia patronului şi ar fi strigat „la toate aceste nu-i decât un leac. Să îl împuşc pe rege!". Semne clare de nebunie! Ventura, în loc să îl calmeze, îi ţine isonul şi îi propune să meargă împreună la Palatul Cotroceni... Ajunşi acolo află că Regele nu este în Bucureşti. Pe drumul de întoarcere, Ventura îl duce pe Eminescu la băile publice Mitraşevski, îl lasă într-una din camere şi, apoi, alertează Poliţia că un nebun s-a închis în baia publică. Îi cheamă la faţa locului pe alţi doi membri ai Societăţii Carpaţii, Siderescu şi Ocăşanu. Ca un făcut, cei doi au cu ei o cămaşă de forţă. Intră în baie, îl imobilizează pe Eminescu şi spre ora 19 îl duc la stabilimentul Şuţu, unde avea deja rezervat un loc de cu noaptea în cap.

Scena cu pistolul de la Capşa şi declaraţia lui Eminescu că îl va omorî pe rege sunt piesele de rezistenţă ale tezei nebuniei sale. Ele sunt relatate, însă, doar de o singură persoană, Grigore Ventura, care va povesti acest episod în stânga şi dreapta, dar va ezita să scrie, totuşi, despre el, deşi era ziarist. Scena va fi consemnată de-abia în octombrie 1911 de Al. Ciurcu, într-un articol apărut în Adevărul, „Eminescu, din amintirile mele".

Povestea lui Grigore Ventura nu stă, însă, deloc în picioare din mai multe motive. În primul rând, Ventura susţine că a asistat la toate evenimentele din acea zi.

Fiind principalul martor, ar fi trebuit să apară în procesul verbal încheiat de Poliţie; or, numele său nu apare deloc. Ventura susţine că el este cel care a alertat Poliţia, dar în procesul verbal este consemnat că Poliţia a fost sesizată de domnii Ocăşeanu şi Siderescu. Aceştia dau, însă, detalii pe care nu aveau cum să le cunoască, întrucât nu fuseseră prezenţi la faţa locului. Ceea ce arată că cineva îi informase. Acesta nu poate fi decât Ventura, care a avut rolul de a-l intercepta pe Eminescu şi a face în aşa fel încât acesta să poată fi luat pe sus dintr-un loc izolat şi dus la psihiatrie, în condiţiile în care primul plan imaginat de Maiorescu căzuse. Ventura a imaginat, apoi, şi a răspândit povestea cu pistolul pentru a crea impresia că Eminescu era nebun şi a justifica, astfel, internarea.

Celălalt martor al acestei scene, doamna Vautier, soţia patronului de la Capşa, despre care Ventura spune că a fost persoana ameninţată cu pistolul de Eminescu, nu menţionează în memoriile sale publicate la Paris, în 1909, absolut nimic despre această scenă, care, dacă ar fi avut loc, ar fi trebuit să o fi marcat profund. Eminescu declară că vrea să îl împuşte pe rege, ori era puţin probabil ca el, în calitate de ziarist, să nu ştie că regele era plecat de câteva zile la Sinaia.

În procesul verbal întocmit de Poliţie nu se aminteşte nimic de vreo armă, ci doar că „Eminescu a venit singur la Băile Mitraşevschi şi, fiind atins de alienaţie mintală, s-a încuiat singur pe dinăuntru şi a refuzat să deschidă". La locul faptei ajung Simţion, Siderescu şi Ocăşeanu de la Societatea Carpaţii, care aveau încă de dimineaţă misiune de la Maiorescu să îl ducă la casa de nebuni a doctorului Şuţu. Aceştia intră în baia unde Eminescu se află în apă, dezbrăcat. Eminescu le cere să iasă. Îl imobilizează şi îi pun cămaşa de forţă. Între timp Poliţia îi perchiziţionează locuinţa, îi ridică bunurile, îi umblă prin hârtii şi manuscrise, sperând să descopere ceva compromiţător. Totul se petrece cu complicitatea soţiei lui Slavici. Poliţia nu va deschide o anchetă, aşa cum proceda de obicei şi cum cerea legea. Omiterea lui Ventura din procesul verbal al Poliţiei nu este întâmplătoare. Varianta că Eminescu a venit singur şi s-a închis în baie era mai credibilă pentru teza nebuniei, decât cea în care era adus de Ventura şi care ar fi putut atrage suspiciuni.

Omorât lent prin otrăvire cu mercur

De la Băile Mitraşevschi, Eminescu este dus direct în stabilimentul doctorului Şuţu, unde tratamentul aplicat îl transformă într-o legumă. Nici un alt bolnav nu mai este acceptat pentru internare în acea perioadă, chipurile pentru a nu-i deranja liniştea lui Eminescu.

Fiica lui Titu Maiorescu, Livia, îi scrie lui I. E. Torouţiu despre modul în care era tratat Eminescu la Şuţu în următorii termeni: „Aş vrea să vă spun că toţi domnii care cercetează mintea lui Eminescu au un mare cusur: ils cherchent midi à 14 heures" (caută miezul zilei la ora 14).

În noiembrie 1883, la insistenţele unor prieteni, printre care Emilia Humpel, Eminescu este transferat într-un sanatoriu din Viena. Titu Maiorescu, care ştia cel mai bine că Eminescu nu este nebun şi medicii din Viena îşi vor da uşor seama de aceasta, se opune la început vehement. În cele din urmă cedează, gândindu-se că este mult mai important să îl ţină pe Eminescu departe de ţară.

Eminescu ştia foarte bine ce i se înscenase şi, odată reîntors în ţară, a făcut chiar eforturi pentru o campanie de presă în favoarea sa. Privit, însă, ca un nebun, nimeni nu i-a acordat dreptul la replică. Într-o scrisoare adresată în ianuarie 1887 lui Gheorghe Panu el scrie: „S-a răspândit prin ziare ştirea că aş fi grav bolnav. Toate aceste zvonuri, lipsite de orice fundament, sunt răspândite poate cu rea credinţă, încât şi dl. C. Mille, într-unul din articolele sale, a găsit motiv de-a vorbi de boala mea pretinsă. Te rog a spune tuturor că se află în deplină eroare şi că afară de suferinţa mea de picioare, nu am absolut nimic. Un mic dementi (dezminţire) în organul (ziarul) dumitale n-ar strica".

Timp de mai bine de o lună, medicii austrieci nu reuşesc să îşi dea seama deloc de ce boală suferă Eminescu. În decembrie, îl declară sănătos şi recomandă externarea. Nimeni nu are, însă, interesul să îl readucă în ţară, cu atât mai puţin Maiorescu. Medicul austriac Obersteiner îi cere în repetate rânduri să îl scoată pe Eminescu din spital, unde nu-şi are locul printre bolnavii psihic. Fişele de observaţie medicală din timpul şederii în sanatoriul austriac dispar într-un mod misterios, pentru a nu distruge mitul nebuniei lui Eminescu.

Tot Maiorescu aranjează ca Eminescu să plece în Italia, sub atenta supraveghere a unui om de încredere, chipurile „pentru a se reface" La întoarcerea din Italia, Eminescu vrea să vină la Bucureşti, dar Maiorescu face tot posibilul să îl ţină departe de Capitală. Toată munca sa, cărţile, notele de lectură, manuscrisele se află la Bucureşti, la Maiorescu. Prin intermediul diverşilor prieteni, Eminescu îi cere în mod repetat acestuia să îi înapoieze „lada cu cărţi", fără de care ar fi trebuit să îşi reia toată munca de la zero. Maiorescu este de neînduplecat.

Cum nu se cuminţeşte, este trimis tot cu forţa la ospiciul de pe lângă Mânăstirea Neamţ. Eminescu, pe deplin lucid, i se plânge lui Gheorghe Bojeicu de la Cernăuţi, că a fost „internat ca alineat, deşi nu fusese". Este sechestrat la Neamţ din noiembrie 1886 până în aprilie 1887. Gardienii aruncă pe el găleţi de apă rece şi îl bat cu funia udă pentru a-l „calma". Încearcă să fugă de mai multe ori şi, în cele din urmă, reuşeşte să obţină o mutare la Iaşi, sub îngrijirea doctorului Iszac.

Acesta este cel care îi va pune un diagnostic abracadabrant, preluat apoi de istorie: „sifilis congenital matern cu paralizie generală progresivă" Diagnosticul conţinea, însă, un mesaj important: Eminescu trebuia să fie paralizat, Eminescu trebuia să fie anihilat, trebuia oprit din a mai publica în ziarele vremii. Asasinarea civilă a lui Eminescu din 1883 va fi completată de experimentele doctorului Iszac, care visa să scrie o lucrare despre cazul Eminescu, cu care să intre în analele medicinii. Contrar tuturor preceptelor medicale ale vremii, care arătau că mercurul este toxic şi total contraindicat în tratarea sifilisului, doctorul Iszac îi va administra doze uriaşe de mercur, de 4 până la 7 grame.

Un alt psihiatru din Bucureşti, Panait Zosin, care nu îl consultase vreodată pe Eminescu şi cunoştea cazul doar din corespondenţa cu sora lui, Harieta, preia diagnosticul lui Iszac şi chiar îl completează cu următoarele reflecţii: „ca psihopat ereditar, el ar fi petrecut încă nopţi albe, ar fi făcut orgii, ar fi mistuit narcotice şi excitante (în condiţiile în care se ştie că Eminescu era un adversar declarat al narcoticelor). Un psihopat alcoolic şi sifilitic, el a ajuns să aibă perioade de furie, de inconştienţă, de prozaică întunecare a activităţii psihice".

De-abia în 1888, Veronica Micle reuşeşte să îl smulgă din mâinile doctorului Iszac şi să îl aducă, în sfârşit, la Bucureşti. Aici reîncepe să publice şi, în urma unui articol împotriva guvernului, apărut în România liberă, este internat cu forţa tot la dr. Şuţu, unde va şi muri.

La moartea sa, produsă din câte s-a spus, de o lovitură la cap cu o piatră, (deşi cel mai probabil cauza a fost o sincopă cardiacă datorată otrăvirii cu mercur) celebrul doctor G. Marinescu nu realizează, după autopsie, analiza microscopică a creierului, care ar fi dovedit că Eminescu nu suferea de sifilis. După o examinare superficială, aruncă pur şi simplu la gunoi creierul lui Eminescu, pe motiv că intrase în putrefacţie. Este totuşi nevoit să consemneze că a fost frapat de mărimea acestui creier. Pe actul său de deces, nu apare semnătura niciunui prieten sau membru al familiei, ci doar amprentele digitale a doi martori analfabeţi din personalul spitalului.

Societatea Matei Basarab, spiritul naţional şi francmasoneria

Eminescu a fost etichetat drept nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reacţionar, paseist, antisemit, xenofob, naţionalist şovin etc. De ce toate aceste apelative? De ce publicistica lui a fost mereu trecută sub tăcere, interzisă, cenzurată? De ce în memoria românilor Eminescu a fost impus doar ca poet, în timp ce principala sa activitate a fost cea de ziarist, cu o deosebită capacitate analitico-sintetică, de veritabil sociolog? Din cele 16 volume ale Operei sale, editate sub îngrijirea lui Perpessicius după manuscrisele originale, cinci conţin poezii, iar altele cinci articolele publicate de el în intervalele 1870-1883 şi 1888-1889. Deşi majoritatea articolelor au fost scrise înainte de aşa-zisa declanşare a nebuniei, mulţi susţin şi astăzi că ele nu merită să fie citite, întrucât „sunt rodul unei minţi atacate de boală, în căutarea unei bucăţi de pâine"

„Eminescu n-a ajuns să marcheze politica naţională, deşi este întemeietorul doctrinei naţionale moderne", scrie Theodor Codreanu în Dubla sacrificare a lui Eminescu. „Dimpotrivă, opera sa a fost cu grijă separată de structurile de profunzime ale politicii naţionale, opera lui publicistică fiind interzisă total, după Al Doilea Război Mondial. Efectele sunt vizibile şi astăzi. Aşa-zisul cult Eminescu este o dimensiune ad-hoc confecţionată, pentru a preveni şi a face ineficient un veritabil cult Eminescu. Prin numita diversiune se creează impresia (pe care cei naivi o iau ca atare) că eminescianismul este un element nefast, inamicul public numărul unul al democraţiei şi al statului român. Neîntâmplător, Gh. Grigurcu, unul din mercenarii curentului antieminescian, asimila cultul pentru poetul naţional cu acela al lui Ceauşescu. În realitate, statul român nu a atins niciodată exigenţele lui Eminescu, fiindcă nici nu şi-a propus aceasta vreodată, deşi marii gânditori au pledat statornic pentru asimilarea organică a eminescianismului ca temei al fiinţei noastre naţionale.

Au existat tentative ca Eminescu să fie înrolat în masonerie. Fără succes. Eminescu lucra, însă, la crearea unei organizaţii româneşti şi pro-româneşti, numită Societatea Matei Basarab şi aflată în afara controlului şi influenţelor francmasoneriei, care masonerie se afla şi atunci în slujba unor interese supranaţionale.

„O organizare între români" scria el. „Pretutindenea oameni care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun. Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă. Ţinta? Unirea tuturor românilor, emanciparea economică şi intelectuală a întregului popor românesc".

Încă din 1874, el îi scria lui Maiorescu că „aprofundarea studiului filozofilor germani m-a făcut să mă orientez către elaborarea unei filosofii practice, vizând scoaterea României din subistorie. Interesul practic pentru patria noastră ar consta, cred, în înlăturarea oricărei îndreptăţiri pentru importul necritic de instituţii străine".

Eminescu nu renunţase la acest plan nici în ultimii săi ani. Alexandru Vlahuţă povestea cum, vizitându-l la sanatoriul doctorului Şuţu, Eminescu i-a povestit „despre un plan al lui de reorganizare socială, la care se gândeşte de mult, o lucrare colosală".

Gheorghe Panu povesteşte în „Amintiri de la Junimea" de un sfat pe care Eminescu i l-a dat: „Panule, ştii tu că în lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui.... Tot, tot este un şir neîntrerupt de martiri".

Eminescu a fost unul dintre ei.

„Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de 'nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare . . ..
Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel,
Nu slăvindu-te pe tine . . . lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi. . . posteritatea este încă şi mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o 'ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii. . . Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a 'nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude 'n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege . . .
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale —
Astea toate te apropie de dânşii. . . Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit."

(Mihai Eminescu,
Scrisoarea I, 1881)

Antonie Iorgovan - despre masonerie

Antonie Iorgovan s-a născut la 9 august 1948, în localitatea Gornea, judeţul Caraş-Severin. A urmat şcoala militară şi apoi Facultatea de Drept pe care a terminat-o ca şef de promoţie, în 1972. Iorgovan a intrat în viaţa publică imediat după 89, ca membru coordonator al Comisiei juridice care a redactat prima Constituţie a României postdecembriste. Aşa şi-a căpătat şi notorietatea, fiind gratulat cu apelativul de „Părinte al Constituţiei”.



Antonie Iorgovan, unul dintre cei care a spus adevarul despre masonerie:

"Scopul lor este sa controleze prin aceste mijloace oculte si guverne, si parlamente, si justitie, si politie, si jandarmerie, si garda de la prefectura, si orice, tot ce misca tot ce zboara, totul trebuie sa fie controlat de masonerie... daca ar putea, pana si Divinitatea...nu exista Dumnezeu ci "ziditorul" (Marele Arhitect al Universului, Baphomet, Jahbuhlon etc.).

"Masoneria e un paravan la smecherie, de fapt este un paravan la mafii. Daca e sa cautam crima organizata ea este foarte bine asezata in aceste structuri masonice."

"La noi în ţară, s-au transformat într-o gaşcă, după cum o percep eu, şi se apără şi se trag unii pe alţii fără ca să aibă substanţă, fără ca să aibă valoare. Şi atunci, dacă noi pretindem că vrem să construim o societate democratică şi deschisă, în care valoarea şi calităţile omului să fie elementul esenţial, haideţi să terminăm cu ocultismul“.




"Francmasoneria este in afara Constitutiei, in afara spiritului democratic si in afara valorilor care inalta fiinta umana". Pentru indrazneala sa a platit insa cu viata fiind asasinat lent si fara urme.

Declaratia de mai sus nu este singura declaratie a lui Antonie Iorgovan referitoare la masonerie. În martie 2006 el declara într-o conferinţă de presă: "Demisia lui Năstase(mason) este o demisie întârziată. Ar fi trebuit să se producă mai de mult. Demisia lui Năstase este începutul sfârşitului pentru anumiţi oameni şi un anumit mod de a face politică în PSD şi în alte partide. Năstase şi gaşca lui sunt expresia de cumetrie dintre politică şi mătuşa Tamara. Criteriul de apartenenţă la această gaşcă a fost în primul rând homosexualitatea, în al doilea rând - masoneria şi în ultimul rând - infracţionalitatea. Cum pot fi numite persoanele care se ocupă cu traficarea funcţiilor, dacă nu infractori?".

Facand o mica paranteza, comportamentul homosexual al masonilor nu este ceva rar intalnit. In America anilor '80-90 au fost cateva scandaluri de presa care dezvaluiau depravarea extremă şi perversiunile sexuale de tot felul în rândul politicienilor de vază, al oamenilor bogaţi şi influenţi din apropierea Casei Albe si a elitei mondiale de la Bohemian Grove.


Antonie Iorgovan a continuat insa cu afirmatiile sale si a indicat şi nume: "Unii din membrii Guvernului condus de Năstase, precum Ilie Sârbu (la acea vreme vice-preşedinte al PSD şi fost ministru al agriculturii), Eugen Bejenariu (senator PSD), Şerban Mihăilescu (fost secretar general al guvernului Năstase), Gabriel Oprea, iar în teritoriu este încrengătura de la Caraş-Severin, în frunte cu Ion Mocioalcă. Mai sunt cei cărora li se spunea Miki Şpagă sau Şpagaton (fostul ministru al turismului Dan Matei Agathon). "

Într-o conferinţă de presă Iorgovan revine cu noi dezvăluiri despre Ilie Sârbu: "Eu nu l-am facut homosexual pe Ilie Sarbu. Evident ca nu-l vedeam la homosexuali, dar categoric mi s-a confirmat ca este mason. Pai, daca este mason si Frunzaverde este tatal lor si ei merg in genunchi, cum pot ei sa fie vreodata adversari politici si sa sara la gatul lui Frunzaverde?
Sârbu este mâna dreaptă a lui Frunzăverde şi va trebui să aleagă dacă face politică sau îi duce tava şefului de cuib" (sintagmă cu evidente trimiteri la legionari).
Au urmat reacţii vehemente. Ilie Sârbu a spus chiar că "îl ia de păr şi-l bate în plenul Senatului, să-l vadă toată lumea". Eugen Bejinariu că "Iorgovan mai vorbeşte în calitate de membru PSD doar ca urmare a îngăduinţei de care a dat dovadă Adrian Năstase". Ion Iliescu l-a ameninţat cu "judecata în Consiliul de Integritate Morală". Aici trebuie făcută o precizare importantă: şi lojile masonice au astfel de Consilii în care membrii care îşi încalcă jurămintele sunt judecaţi şi condamnaţi, uneori chiar la moarte.

Cert este faptul că Iorgovan a declarat un război făţiş masoneriei atunci când a afirmat: "Ori eu, ori ei. Am constituit consiliul de onoare care va judeca toate cazurile. Dacă debarcarea lui Năstase nu este urmată şi de alte debarcări, nu am făcut nimic. Gaşca pătaţilor, aşa cum îi spun eu, ar fi bine să-şi pregătească glonţul pe ţeavă, că numai aşa mă vor putea opri. Ar trebui să-şi anunţe killerii că de acum încolo va fi care pe care".

Lui Iorgovan nu i-au fost trimişi killer-ii, ci un cancer. După moartea sa, Adrian Păunescu afirma pe postul de televiziune Antena 1: "Antonie Iorgovan mi-a mărturisit în mai multe rânduri convingerea sa că ar fost iradiat. Era incomod, genul de om care deranja".

Aceleaşi informaţii apar şi în alte surse, puţine, de altfel şi nepreluate de presă, deşi sunt de o gravitate excepţională: "În cadrul unei discuţii cu câteva colege din Parlament, Iorgovan spunea că a câştigat, măcar episodic, o bătălie grea, scrie Civic Media. Era bucuros de victoria sa în faţa cancerului, dar, în acelaşi timp, era convins că nu boala îl răpune treptat, ci complotul criminal. "Mă bucur că înving nu boala, ci răul pe care mi l-au făcut alţii" – a mărturisit Iorgovan. Întrebat de colege ce vrea să spună, de fapt, prin aceste cuvinte, senatorul a explicat că e conştient de faptul că o astfel de boală este fatală. În cele din urmă, senatorul a pus punctul pe "i": "Păi nu vi se pare ciudat că toţi care am fost la revoluţie avem acum probleme? Cu toţi se întâmplă ceva rău. M-au iradiat!"

Iorgovan a mai făcut astfel de afirmaţii şi la un talk-show difuzat de B1 TV: "Boala mea, după toate calculele doctorilor, a plecat de la o iradiere... Deci, cândva, mi s-a pus o bucăţică de uraniu, nu mai mult, am întrebat şi eu cât trebuie... atât, o bucată de uraniu, pe care ţi-o pot ataşa pe un scaun când te duci la o conferinţă".



Un documentar de propaganda masonica realizat de Cristian Rautu (CriCri Media) pentru TVR1... pareri pro si contra cu invitati speciali printre care Ion Iliescu si alti reprezentanti ai masoneriei romane dar si cei care au pareri contra masoneriei precum Antonie Iorgovan care reafirma caracterul mafiot, secret si deci neconstitutional al acesteia. Sunt prezentate filmari din interiorul unui templu masonic si declaratii ale lui Olimpian Ungherea despre infiltrarea masoneriei in Biserica si in institutiile statului.

Va reamintesc ce sustinea Albert Pike in cartea sa “DOGMĂ ŞI RITUAL”

„Francmasoneria are două doctrine, dintre care una este ascunsă, cunoaşterea sa fiind rezervată doar Maeştrilor…, iar cealaltă este publică…„

Intelegerea de la Malta

Un document cutremurator detinut de Biblioteca Miscarii Legionare

Oltenia se va transforma in tara tiganilor * Ardealul va ajunge la Ungaria * O parte din Basarabia se va uni cu ce va ramane din Romania * Majoritatea evenimentelor descrise in ciudatul document s-au produs sau sunt pe cale sa se produca * Spionul care a furnizat harta a murit in accidentul aviatic de la Balotesti.

La inceputul lunii decembrie 1989, presedintele Romaniei socialiste, Nicolae Ceausescu, a primit din partea lui Iulian Vlad un raport despre discutiile din Malta dintre celor doua mari super-puteri de la acea vreme, Statele Unite si URSS. Si da, va ganditi bine. Este vorba despre o intalnire a lui George Bush cu Mihail Gorbaciov amandoi fiind masoni. Raportul vorbeste despre ”un nou echilibru pe continentul european”, respectiv ”redefinirea sferelor de influenta”. Ceea ce nu se stie, este faptul ca spionii romani care s-au ocupat de operatiunea ”Malta” au mai adus si o harta. Acest document a produs pe plan intern, in timp, demisia unui sef de Mare Stat Major al Armatei Romane si o catastrofa aeronautica: cea de la Balotesti, din 1995. Pe plan extern, tot ceea ce continea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale sa se produca. Va prezint o reproducere a documentului care se afla la biblioteca din Bucuresti a Miscarii Legionare.

Pe 31 octombrie 2000, generalul de corp de armata Mircea Chelaru, la vremea respectiva sef al Marelui Stat Major al Armatei, a anuntat o conferinta de presa ad-hoc, seara tarziu. El a declarat, spre uluirea asistentei, ca structuri de tip mafiot incearca sa destabilizeze Romania si sa enclavizeze sudul Olteniei. Adica sa constituie o veritabila ”Republica a Olteniei”. Generalul nu a dat alte amanunte. La cateva ore, in replica, a venit raspunsul Ministerului de Interne, prin generalul Mircea Muresan, care a spus ca ”se poate vorbi de elemente de crima organizata, generate de nivelul scazut de trai, de saracie. Este vorba despre recuperatori, traficanti de droguri si cei implicati in fenomenul prostitutiei. Daca nu tinem sub control fenomenul, in timp, e posibil sa devina un pericol”. A doua zi, pe 1 noiembrie 2000, Mircea Chelaru si-a dat demisia din functia de sef al Marelui Stat Major al Armatei. Despre ce era vorba? In 1992, William B. Wood, geograf sef al Departamentului de Stat american (fost ambasador SUA in Afganistan), dadea publicitatii o harta cu noile granite ale statelor Europei, granite care ar fi trebuit modificate in virtutea intereselor strategice de dupa caderea blocului comunist. Adica intelegerea de la Malta.

Pe scurt, se preconiza ca: Scotia devine independenta; o parte a Irlandei de Nord se uneste cu Republica Irlanda; Bretania se desprinde de Franta; Tara Bascilor si Catalunia se desprind de Spania; Italia se divide in zona de nord si zona de sud; Belgia se divide in Flandra si Wallonia; Cehoslovacia se rupe in doua; Kaliningrad va fi o zona autonoma in cadrul Rusiei; Kosovo se alipeste Albaniei; Transilvania devine parte a Ungariei; actualele judete Dolj, Caras-Severin si Timis se desprind de Romania si devin o tara a tiganilor; partea vestica a Basarabiei revine Romaniei; partea estica a Basarabiei, inclusiv Transnistria, devin zona autonoma ”Dniester” in cadrul Ucrainei. Publicatia franceza ”L′evenement de Jeudi” arata harta mai sus mentionata, in octombrie 1992. Peste Romania de sud-vest scrie ”Tigani”. Un asemenea document primise Ceausescu si despre el vorbea si generalul Chelaru.

Ce spune harta si ce s-a intamplat





Iata paralele dintre datele hartii mai sus amintite si evenimentele de pe batranul continent, din 1990 pana astazi:
- In 1993 Cehoslovacia a disparut de pe harta lumii si au aparut Cehia si Slovacia. Pasnic.
- Divizarea Iugoslaviei, asa cum vorbea documentul, a fost efectul unui sir de conflicte armate incepand cu 1990, cand Germania recunoaste prima independenta Sloveniei si Croatiei. In 1991 incepe razboiul dintre sarbi si croati, iar in 1992 cel dintre sarbi si bosniaci. - In 1996 mafia albaneza preia controlul traficului de droguri din Balcani.
- In 1999 au loc bombardamentele NATO din Serbia.
- In februarie 2008 Kosovo isi declara independenta fata de Serbia, cu recunoasterea UE si SUA. Este foarte posibil sa se uneasca cu Albania in urmatoarea perioada.
- In noiembrie 2007, premierul regional scotian Alex Salmond, seful Partidului National Scotian (SNP), a vorbit pentru prima oara despre un calendar de separare de Marea Britanie si a prezis ca Scotia va fi independenta peste 10 ani, respectiv in 2017. Salmond a promis organizarea unui referendum asupra independentei Scotiei inainte de alegerile regionale din 2011.
- In noiembrie 2007 flamanzii din Belgia au aprins scanteia scindarii
– deputatii flamanzi au votat o lege care vizeaza reducerea drepturilor de vot ale francofonilor. Acest lucru s-a intamplat pentru prima oara de la independenta Belgiei, in 1830.
- In vara anului 2009, guvernul Berlusconi a fost zguduit de un scandal care a readus in actualitate ideea secesiunii dintre sudul si nordul Italiei.
- "Eliberarea" bretonilor, considerati urmasi ai celtilor veniti din insulele britanice, de sub "opresiunea franceza" este sustinuta de Armata Revolutionara Bretona, care si-a inceput activitatea inca de la inceputul anilor 1970. Nascuta ca o copie fidela a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), organizatia bretona apartine aripii extremiste a miscarii nationaliste Emgann, miscare al carei obiectiv este independenta Bretaniei fata de Franta.
- In anul 2009 locuitorii din mai multe zone ale Cataloniei au participat la un referendum ”simbolic” privind independenta acestei regiuni fata de guvernul de la Madrid.
- ”Situatia din Craiova a scapat de sub control si cred ca nu mai poate fi stapanita. Nu mai ai curaj sa iesi seara pe strada”. Afirmatia apartinea presedintelui Consiliului Judetean Dolj, Ion Preoteasa, si era legata de escaladarea luptelor de strada intre clanurile mafiote din Banie in ultimele luni ale anului 2007. Au urmat anii 2008 si 2009, 2010 cand razboaiele dintre clanurile de tigani din Craiova s-au derulat si se deruleaza chiar in centrul orasului, langa Tribunalul Judetean, in plina zi.

Chelaru: ” Oltenia urma sa se desprinda de Romania in decembrie 2000”


Generalul Mircea Chelaru (foto): ”La vremea respectiva (octombrie 2000) aveam informatii precise despre enclavizarea sudului Olteniei, si nu numai, de comunitati compacte de rromi, cu implicarea unor structuri de tip mafiot. Pe vreme de pace, rolul armatei e acela de a produce starea de descurajare a unor potentiali agresori. Tocmai in acest sens am convocat acea conferinta de presa, pentru a descuraja, pentru a atrage atentia acelor structuri ca se stie despre ele si ca exista modalitati de anihilare a lor. Demisia mea a fost legata de acea declaratie. Regret ca am avut dreptate. Fenomenul enclavizarii e real. Oltenia urma sa se desprinda oficial de Romania in decembrie 2000, iar Strehaia urma sa devina capitala enclavei. Din cate stiu, nu s-a renuntat inca la acest plan. In Romania s-au facut si se fac greseli politice ce intra in categoria erorilor istorice care, tare ma tem, nu se vor putea spala decat cu sange”. Generalul Mircea Chelaru (foto): ”La vremea respectiva (octombrie 2000) aveam informatii precise Generalul Mircea Chelaru, nascut in 1949, este doctor in stiinte militare si a absolvit - pe langa Scoala Superioara de Ofiteri si Academia Militara din Romania - Colegiul de Studii Strategice si Economice de Aparare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate „George C. Marshall” din Germania, precum si cursuri internationale de drept militar. In anul 1990 a fost director al Diviziunii III de contraspionaj la Serviciul Roman de Informatii. A fost seful Marelui Stat Major al Amatei in anul 2000. Din anul 2008 este general cu patru stele, in rezerva.


De ce a disparut dosarul Balotesti?


Din informatiile ieite la iveala, spionul roman care i-a adus lui Iulian Vlad si prin acesta, lui Ceusescu, acele date de la Malta, in 1989, a decedat in catastrofa aeronautica de la Balotesti. Citez declaratia unei persoane care cunoaste detalii din interiorul sistemului: „Omul care a adus informatiile de la Malta in 1989 se afla in Airbusul care s-a prabusit la Balotesti in 1995. Nu a fost un accident aviatic, a fost un act terorist, o executie, era vizata chiar persoana care era implicata in actiunea romaneasca de spionaj de la Malta”. O aeronava cu destinatia Bruxelles s-a prabusit, la 31 martie 1995, in jurul orei 9.00, in apropierea Aeroportului International Bucuresti Otopeni, dupa aproximativ doua minute de la decolare. In accident si-au pierdut viata toti membrii echipajului, cei 49 de pasageri, majoritatea belgieni, inclusiv consulul Ambasadei Belgiei la Bucuresti, dar si functionari ai Comisiei Europene. Aeronava, fabricata in 1987, apartinea Companiei TAROM si efectua zboruri regulate Bucuresti - Bruxelles.

Desigur, este greu de crezut ca in Romania am putea asista la o asemenea desfasurare complexa de forte, ca in filmele de spionaj, dar... Ce scrie presa in 20 mai 2008: ”Dosarul celei mai mari catastrofe aviatice din Romania, accidentul de la Balotesti, este de negasit. Consiliul Superior al Magistraturii incearca sa afle cum au disparut documentele, inainte ca procurorii sa se pronunte asupra cauzelor care au dus la catastrofa aviatica”. Timp de mai multe luni au fost luate la puricat arhivele Parchetelor Tribunalului si Curtii de Apel Bucuresti, dar si cele ale Parchetului Curtii Supreme. Verificarile au dus la concluzia ca dosarul accidentului aviatic nu a fost solutionat de niciunul din aceste parchete. Cat despre dosarul in sine, acesta s-a evaporat din arhivele celor trei unitati de Parchet care au preluat pe rand fraiele investigatiei. Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a decis ca procurorii sa reconstituie documentele care lipsesc. Nu s-a specificat cum sa le reconstituie...

Romania a scapat, deocamdata, de liniile noii ordini europene trasate pe aceasta harta blestemata. Reamintim insa o idee aristotelica, conform careia o comunitate in care dispare justitia este pe cale de disolutie, in contextul in care Romania este in acest moment cel mai corupt stat din Uniunea Europeana, iar nivelul de trai este in prabusire.

Evolutia Familiei Rothschild

Nu apar niciodată în topurile oficiale ale celor mai bogaţi oameni din lume, dar sunt consideraţi cei mai puternici oameni de pe planetă, influenţând istoria ultimelor două secole.Este puţin probabil ca vreo altă familie(exceptand Rockefeller) să fi influenţat atât de puternic istoria ultimelor două secole. Influenţa membrilor familiei Rothschild a fost atât de mare încât ei sunt creatori ai istoriei.

Cu banii lor, Ducele de Wellington l-a învins pe Napoleon la Waterloo, schimbând cursul istoriei. Ei au finanţat războiul de secesiune din SUA, consolidând democraţia modernă. L-au sprijinit pe aventurierul Cecil Rhodes, cel care a schimbat faţa Africii, au finanţat armata britanică în timpul cuceririlor coloniale, au făcut afaceri cu împăraţii Prusiei şi cu ţarii Rusiei.
La începutul secolului trecut, au pus bazele statului Israel, finanţând achiziţia de terenuri în Palestina. Intuind perfect „vremurile”, au construit primele căi ferate din Europa şi au finanţat inovaţia.
Referinţele asupra afacerilor şi averii sunt rarisime, nu apar în topurile miliardarilor şi se feresc de publicitate. Se estimează că, la sfârşitul secolului XIX, averea familiei era între 2 şi 6 miliarde de dolari, bani care nu se pot calcula în curs, ci mai degrabă în procent din totalul afacerilor globale de la vremea respectivă. Averea uriaşă a creat mitul Dinastiei Baronilor de Rothschild, o legendă care dăinuieşte ca atare. Iar legenda are un început şi o explicaţie.


Numismatul care visa globalizarea

Amschel Mayer Rothschild iubea literalmente banii, începându-şi cariera ca negustor de monede vechi la Frankfurt. El este cel care a pus bazele dinastiei, aplicând, în secolul XVIII, un model de business necunoscut la acea dată. A început să speculeze moneda, profitând din plin de vremurile turbulente, când o valută sau alta se aprecia sau îşi pierdea din valoare în funcţie de războaie. Şi-a dat seama rapid că aurul este singura valută universală şi a pus la punct un sistem de transmitere a informaţiilor, genial în epocă. Pentru a putea profita din plin de inovaţii şi pentru a fi sigur de controlul asupra afacerilor, Amschel Mayer şi-a împărţit cei cinci fii în principalele zone de influenţă ale Europei. Pe Amschel l-a ţinut lângă el la Frankfurt, Nathan a fost trimis la Londra, James la Paris, Salomon la Viena şi Karl la Napoli. Doar Nathan şi James au avut urmaşi, ei fiind „rădăcinile” actualei familii, ajunsă la a şaptea generaţie. Printr-un sistem de agenţi şi curieri, folosind porumbei călători pentru a comunica rapid, Rothschild ştia înaintea tuturor ce se întâmplă în lume.
La moartea fondatorului, în 1818, familia era deja una extrem de influentă şi avea la dispoziţie un set de reguli despre care se spune că sunt respectate şi astăzi.


Rothschild în epoca modernă

Două sunt evenimentele care au schimbat cursul afacerilor dinastiei în epoca modernă. La începutul secolului trecut nu era niciun mare business în care să nu fie prezenţi şi nu vorbim doar de sistemul bancar pe care-l dominau. Royal Dutch Shell, Rio Tinto, De Beers, Standard Oil şi multe alte afaceri de acelaşi calibru pe care familia Rothschild le controla sau în care avea acţiuni. Edmond investise masiv în podgorii şi domenii franceze, restul familiei cumpărase artă şi terenuri peste tot în lume.
Al Doilea Război Mondial este primul eveniment care a schimbat felul în care familia făcea business. S-au trezit cu proprietăţile confiscate sau distruse, majoritatea refugiindu-se în America. Deşi se speculează, normal, că familia a finanţat regimul nazist şi chiar că Hitler ar fi avut descendenţă Rothschild după un bunic, imperiul s-a clătinat. După război, famila Rothschild a început să renunţe la participaţiile din marile companii industriale sau de exploatare a materiilor prime şi s-a concentrat pe ce ştia mai bine: bănci şi investiţii financiare. A doua lovitură a fost naţionalizarea Bank de Rothschild şi a altor active franceze de către regimul socialist a lui Mitterrand, în anii ’80.

Au luat-o de la capăt câţiva ani mai târziu, în Franţa, însă de data acesta s-au retras de pe segmentul de creditare şi au rămas pe zona de bănci private şi de investiţii. Astăzi, câteva dintre principalele active ale familiei, cele la vedere, sunt băncile de investiţii NM Rothschild & Sons din Londra, Group Edmond de Rothschild din Elveţia sau grupul francez Compagnie Financiere. Potrivit propriilor declaraţii, activitatea Rothschild se rezumă la consiliere financiară, la investiţii financiare şi la sectorul M&A (fuziuni şi achiziţii), genul de afaceri care oferă control în toate domeniile, plus nepreţuita discreţie. Şi totuşi, membri ai familiei pot fi încă întâlniţi în consiliile de administraţie ale giganţilor industriali, ale marilor bănci. Mitul nu s-a destrămat.


Regulile lui Amschel Mayer de Rothschild

Setul de reguli impus de fondatorul dinastiei, respectat şi astăzi, este unul dintre secretele succesului şi o explicaţie pentru discreţia Rothschild.

- Toate posturile importante trebuie să fie ocupate de membri ai familiei şi doar bărbaţii au voie să facă afaceri. Fiul cel mai mare al celui mai mare fiu este şeful familiei.
- Pentru ca averea să rămână în familie, membrii trebuie încurajaţi să se căsătorească între ei, fiind acceptate căsătoriile între verişori primari sau secundari.
- Niciodată să nu fie făcut un inventariu public, de către tribunale sau oricine altcineva, a averii mele. Interzic publicarea oricărei evaluări a moştenirii mele.


•ILLUMINATI. Se specula, încă înainte de Dan Brown şi “Codul lui Da Vinci”, că familia Rothschild ar fi înfiinţat şi finanţat organizaţia, pentru a proteja “sângele divin”, ai cărui descendenţi erau.
•AL DOILEA RĂZBOI. Se spune că ei au sprijint ascensiunea naziştilor pentru a putea justifica apariţia statului Israel.
•AURUL. O cunoscută teorie arată că preţul mondial al aurului, la Bursa Aurului de la Londra, este stabilit de Casa Rothschild. Cert este că la ceremonia anunţării cotaţiei zilnice participă şi astăzi un membru al familiei.
•STĂPÂNII UNIVERSULUI. Printr-o reţea extraordinar de complexă, cu rădăcini sioniste, familia Rothschild controlează şi astăzi finanţele mondiale prin Federal Reserve, Bank of England sau FMI.
•AVEREA. Ultimul dar nu cel din urmă mit spune că membrii familiei Rothschild ar fi mult mai bogaţi decât vor să pară. Bazându-se pe ultima evaluare a averii, din sec. XIX, s-a calculat, folosindu-se diferite ritmuri de creştere (ex plicabil, orice membru adaugă ceva, nu consumă), că bogăţia familiei ar fi între 1,4 trilioane de dolari şi peste 100 de trilioane de dolari.

Evolutia Familiei Rockefelller

Totul a inceput odata cu preluarea ilegala a unei mici companii, Standard Oil, in 1870 de catre John D. Rockefeller. Odata cumparata, compania a inceput o campanie neinduratoare pentru a duce orice alta companie petroliera la faliment si surpriza, a reusit. Odata cu inventarea masinii care mergea pe gasolina, Rockefeller a facut intelegeri cu companiile care produceau masini pentru a nu cauta alt combustibil pentru produsele lor. Asa s-a ajuns sa se renunte incetul cu incetul la masinile pe abur, care erau mai sigure, dar mai incete. Acelasi lucru s-a facut si in prezent cu masinile cu motor electric.

Urmatorul pas a fost totalul control asupra medicinei. Mai intai a creat un asa-zis medicament impotriva cancerului, care nu era defapt decat un flacon de petrol. De aici, toate medicamentele vor avea petrolul ca principal ingredient. In 1901, controlul asupra medicinei devine total dupa ce este infiintat Institutul Rockefeller pentru Cercetare in Medicina, care mai tarziu va deveni Universitatea Rockefeller. Un evreu german, autoproclamat doctor, dar fara nicio diploma, Dimon Flexner, a fortat guvernul american sa mareasca perioada de pregatire a unui doctor de la 2 ani la 8, si sa reduca numarul de facultati medicale de la 160 la 80. Astazi, toate facultatile medicale din SUA primesc finantari de la familia Rockefeller. In 1900, Encyclopedia Brtitanica, considerata si azi de multi ca autoritatea suprema, a fost cumparata de Universitatea Chicago, controlata de Rockefeller. De atunci, foarte multe lucruri nu au mai fost tratate serios de catre enciclopedie, cum ar fi istoria papalitatii sau Inchizitia spaniola. Mai mult, dupa ce ani de zile publicistii criticasera vaccinarea, orice referire critica la arta de a baga un ac in corpul uman a fost stearsa.

Pe 15 mai 1911, Curtea Suprema a SUA a hotarat desfiintarea Standard Oil, si aici citez: "Pentru siguranta Republicii, noi decretam ca aceasta conspiratie trebuie sa inceteze..." Standard Oil a fost impartita in 37 de companii, care insa sunt controlate de Rockefeller: Exxon, Mobil, Amaco, Chevron, etc... Dupa ce au pus mana pe petrol, medicina, educatie si guvern, urmatorul pas a fost sa puna mana pe bani. Dupa ce a creat o criza artificiala in 1907, Rockefeller a fortat guvernul sa creeze o institutie care sa reguleze banii. Desi au mai fost 2 Banci ale Americii, ambele desfiintate deoarece politicile lor aduceau mai multa inflatie decat sa o combata, pe 24 decembrie 1913, cand lumea se pregatea pentru sarbatorile de Craciun, Actul Rezervei Federale este votat in Congres si promulgat imediat de catre presedintele W. Wilson, care mai tarziu va spune ca aceasta lege a fost cea mai mare greseala pe care a putut sa o faca un presedinte. De atunci, Fed-ul a renuntat treptat ca dolarul american sa fie raportat la aur pentru a se putea printa mai multi bani. De aici a venit boom-ul economic din anii 1920, cand pomparea multor bani in economie a dat posibilitatea multora sa se imbogateasca rapid. Aceasta politica monetarista a dus la Marea Criza Economica din 1929 - 1933. Astazi, dolarul, ca majoritatea monedelor, s-a devalorizat cu cel putin 98%. Asta a alimentat si actuala criza: inflatia e uriasa, iar guvernele au nevoie de bani, dar, cu fiecare bancnota intrata in circulatie, inflatia creste.

De-a lungul secolul XX si XXI, familia Rockefeller a avut legaturi cu toate marile razboaie, dictaturi sau atacuri teroriste. In primele 2 Razboaie Mondiale, familia a sustinut ambele parti. Exista poze cu Johh D. Rockefeller Jr., Prescott Bush si Adolf Hitler impreuna. Joseph Stalin, care l-a otravit pe Lenin si a schimbat ideologia comunista, ducand la inrobirea a sute de milioane de oameni si la moartea a cel putin 36 milioane numai in timpul dictaturii sale, a fost un angajat Standard Oil in Rusia, ajutand la falimentarea BAKU, o companie petroliera concurenta infiintata de Albert Nobel. Rockefeller a sprijinit Liga Natiunilor si a donat chiar si terenul pentru sediu ONU.

Razboaiele din Irak si Afganistan au adus profituri de sute de milioane de dolari din exploatarea petrolului. Defapt, soldatii americani, sunt concentrati in jurul campurilor petroliere, cumparate de Rockefeller. Azi, David Rockefeller, capul familiei, este un batran nebun, obsedat de un lucru: diminuarea numarului populatiei. El sustine in fiecare declaratie publica ca populatia este prea numeroasa pentru ca Pamantul sa ne mai suporte. Avand ca inspiratie Georgia Guidestones, pe care scrie ca populatia umana nu trebuie sa depaseasca 500 de milioane, el incearca sa forteze ONU sa implementeze o lege prin care oamenii sa nu mai poata avea decat un copil, dupa modelul chinez, pe care il citeaza de fiecare data. Familia Rockefeller este piatra de temelii a Masoneriei si a tuturor relelor de pe planeta. Din fericire, tot mai multi oameni realizeaza asta si tot mai multi participa la mitinguri organizate in orice oras se afla David Rockefeller sau de fiecare data cand grupul Bildberg se intalneste.

Mircea Eliade - Mentalitatea francmasonica

Nu cunosc nici un francmason si din toate cartile pe care le-am citit n-am inteles nimic asupra francmasoneriei. Nu stiu ce vor acesti oameni, cine le-a bagat in cap ca isi trag doctrinele de la Solomon si de la Piramide, si de ce sint atit de misteriosi cu "secretele" lor pe care le publica totusi in sute de carti de propaganda. Dar un lucru am invatat din comertul meu cu literatura aceasta aiurita: am invatat sa cunosc mentalitatea francmasonica.

Va veti mira, poate, aflind ca acord o mentalitate francmasonica unor oameni care n-au nimic de-a face cu aceasta societate secreta. Intr-adevar, uimitor cit de multi intelectuali judeca lumea, spiritul si istoria cu o asemenea mentalitate francmasonica. Pe care as putea-o rezuma astfel: fel simplist de a vedea lucrurile, criterii abstracte de judecarea istoriei. Un marxist, de pilda, exemplifica de minune mentalitatea aceasta francmasonica. Pentru marxist, toate lucrurile sint clare, toata istoria este un joc de forte economice, rigide, simpliste pina la absurd, abstracte pina la confuzie. Cu un marxist nu poti discuta. Cu nici un intelectual de formatie "francmasonica" nu poti discuta. In capul lui e prea multa "lumina", sint prea multe "certitudini"; problemele se rezolva, toate, cu aceeasi ecuatie, necunoscutele sint, toate, de acelasi grad, pe acelasi plan.

Am inceput sa ma gindesc serios ca paradoxul acesta - mentalitate francmasonica - nu este un simplu paradox, dupa ce am cunoscut in mai deaproape mentalitatea marxista. Un marxist este un om cu o mie de certitudini si care accepta un singur miracol: opera lui Karl Marx. Pentru el istoria se rezolva in citeva formule simple, care explica tot, satisface orice curiozitate, preintimpina orice controversa-irationalul, imprevizibilul, ireductibilul - toate acele forte obscure si peste putinta de anticipat care fac istoria unei tari sa se deosebeasca net de istoria altei tari - pentru un fericit marxist cu mentalitate francmasonica nu exista.

Ceea ce caracterizeaza aceasta mentalitate francmasonica este strania conjugare a abstractului si a grosolanului. Intr-adevar, un spirit francmason judeca lumea si istoria intr-un chip abstract (adica fara atingere directa cu realitatile, fara experienta timpului, fara priza asupra prezentului). Un francmason pur singe, ar spune de pilda cam astfel: Mihai Viteazul a reprezentat cutare Forta si a jignit cutare simbol; din aceasta cauza, lipsindu-i ajutorul Maestrului Trei Stele, si-a gasit moartea asa cum era de asteptat. (Am pe masa, acum cind scriu, o serie intreaga de carti ale "magistrului" Ragon. Daca cineva se indoieste de felul cum am rezumat judecata masonica asupra istoriei, pot cita din Ragon. Si jocul poate continua).

Ati observat cit de "abstract" si cit de grosolan totusi judeca un mason - sau un marxist, unul cu mentalitate masonica - istoria, lumea, viata. Nu exista concret pentru ei; nu exista fapte, pur si simplu fapte, adica evenimente imprevizibile, ireductibile, irationale. Ei poseda o schema simplista - adica semidocta, adica pseudorationala, lipsita de patrundere filosofica si in acelasi timp lipsita de intuitia directa a faptelor, a realitatilor - si cu aceasta schema rezolva totul. Pentru un fericit participant la mentalitatea masonica nu exista enigma dupa cum nu exista destin. Toate se pot prevedea, toate se pot explica; toate si pentru oricine.

Freud si psihanaliza alcatuiesc inca un admirabil exemplu de ceea ce numesc mentalitate francmasonica. Freud laicizeaza Absolutul, adica pune la indemina oricui o cheie unica prin care, crede el, se explica toate cele sufletesti. De unde inainte intelegerea Absolutului (adica a sensului existentei, sufletului, a realitatilor suprafiresti) presupunea efort, asceza, inteligenta - deci inegalitate - psihanaliza ofera tuturor aceasta intelegere in schimbul a trei sau patru carti, accesibile oricui, costind aproximativ 1000 lei. Freud este un grav exemplu de tradare a spiritualitatii iudaice - adica de monovalenta transferata si de laicizare a Absolutului. De altfel, ar fi interesant de studiat aparitia elementului dramatic in spiritualitatea iudaica (unde n-a existat niciodata, unde liturgia era singurul dinamism acceptat in experienta spiritului) - care dupa parerea noastra coincide cu aceasta laicizare a Absolutului. Nu mai e nevoie de efort, de inegalitate, de inteligenta deci - caci schema e la indemina oricui. Invata un simbol in plus, si ai inteles Evul Mediu. Citesti un volum din "Capitalul" lui Marx si ai inteles feudalismul. Platesti inca o taxa la Loja si inveti un al doilea simbol; intelegi atunci misterul secolului al XVIII-lea. Citesti un al doilea volum din "Capital" - si intelegi Revolutia Franceza.

Poate ca cele ce scriu par vorbe glumete. Si n-as vrea sa para asa. Lucrurile sunt prea serioase si prea triste. Nu stiu ce e aceea societate sau loja masonica, dar mi se pare ca spiritul masoneriei-
simplism, anti-istorie, abstractiune versus grosolanie - a patruns si a rascolit intreaga mentalitate europeana. Sint clase intregi de oameni atit de siguri ca poseda cheia universului, clavis abs conditorum, incit nici nu mai poti sta de vorba cu ei. Si observati ca aceasta certitudine nu se refera la principii, la esenta lucrurilor, la un domeniu propriu filosofiei sau religiei - ci se refera la un domeniu de realitati fenomenologice, in vesnica prefacere, in evanescenta revenire; viata, istoria, omul de toate zilele si omul faptelor mari.

Nu stiu daca ati intilnit si dumneavoastra asemenea "intelectuali" de formatie masonica, oameni cu care nu poti sta de vorba asupra lucrurilor de toate zilele, ci cu care trebuie sa te intilnesti pe un teren neutru de discutie. Priviti cu mai multa luare aminte asemenea oameni. Veti observa ca ei toti accepta un miracol in centrul intelegerii lor universale. Ei admit ca, in cursul istoriei,a intervenit la o anumita data un eveniment unic, singular, ireversibil - prin care se explica totul si pentru toata lumea. Este un proces invers, de degradare, a ceea ce am putea numi mentalitatea crestina, daca crestinismul ar fi ceva abstract si nu s-ar contopi, in cazurile sale autentice, cu insasi firea omului, cu omenia. Si un crestin admite ca prin faptul istoric al venirii Mintuitorului pe pamint lumea s-a schimbat. Si acest fapt este ireversibil si este un miracol. Dar observati cite deosebiri de mentalitatea laica moderna, de mentalitatea masonica. In primul rind, crestinul religios in general (filosoful, moralistul), accepta harul, mintuirea, destinul, istoria; accepta o economie spirituala paralela cu economia, sa mi se ierte expresia, "economica". Continuati dumneavoastra si veti gasi cite deosebiri veti voi.

Exista un lucru pe care mentalitatea masonica il refuza indirjit: subtilitatea, disocierea planurilor. Un socialist stie una si buna; un teozof stie trei si bune. Dar numai UNA, sau numai TREI. Niciodata altceva, niciodata altfel. Veti spune: bine, dar acesta este insasi scopul ratiunii (al gindirii stiintifice sau filosofice), de a gasi numai o lege, numai un criteriu de intelegere al lumii. Foarte just. Numai ca ratiunea cauta o lege care sa se refere la principii, la esenta. Unitatea ratiunii consta in coerenta, nu in monovalenta. Mentalitatea masonica, dimpotriva, ignora coerenta, ocupindu-se numai de monovalenta. Adica, in loc de a judeca lumea organic (coerent), o judeca simplist (constrins, monovalent). Nu stiu, si nu intereseaza orientarea acestor note, daca exista vreo legatura istorica intre feluritele manifestari ale mentalitatii masonice in lumea moderna (iluminism, marxism, teozofism, anti-istorism etc.). De altfel, mentalitatea masonica se manifesta si in afara cadrelor mentionate mai sus. Am un excelent prieten care judeca lumea masonic, fara a fi nici marxist, nici teozof. Este numai simplist, si putin cam semidoct. Cu cit stii mai convins "una si buna", cu atit te apropii de mentalitatea masonica. Iata, de pilda, istoria politicii romanesti de la pasoptism la 1933. Peste tot nu intilnesti decit legi abstracte, fapte iluministe, gindire grosolana. Lipseste cu desavirsire simtul realului, al concretului, al omeniei, intuitia de toate zilele. Si lista exemplelor poate continua.

("Vremea", 10 septembrie 1936)

Cateva din planurile masoneriei

CONGRESUL CELOR 6.6.6 SI PROTOCOALELE DE LA TORONTO

Natiunile unite contra crestinismului
*cei ce dirijeaza cele mai mari 6 banci mondiale
*cele mai mari 6 consortii energetice de pe planeta , dintre care face parte si petrolul
*cele 6 mari consortii agro-alimentare, dintre care face parte si controlul principalelor rute alimentare ale lumii

Serge Monaste - ziarist la " Enquete " martie 1995
(Ziaristul canadian Serge Monaste a murit in circumstante suspecte)
Iata un scurt fragment din cartea mai sus mentionata ce se refera la "Guvernul Mondial" ce va urma:

1. "Vom amplifica "Societatea Placerilor".Folosindu-ne de inventarea tehnicii "video" pe care am finantat-o si de jocurile care-i sunt anexate, vom finaliza pervertirea morala a tineretului. Ii vom oferi posibilitatea de a-si satisface, de acum incolo, toate instinctele.

2. "Vom incuraja "contestatiile studentesti: asociate cu toate cauzele privitoare la "ecologie". Protectia mediului ambiant va deveni un atu major, in ziua cand vom fi determinat natiunile-state sa-si schimbe datoria interna contra pierderii a 33% din totalul teritoriilor lor ramase in stare de salbaticie.

3. "Vom umple vidul interior al acestui tineret, initiindu-l inca de la cele mai fragede varste, in universul computerelor. Vom folosi, in acest scop, sistemul de invatamant. Un sclav in slujba altui sclav, care va fi controlat de noi.

4. Pe un alt plan, vom stabili "Liberul Schimb Internatioanl " ca pe o prioritate absoluta pentru supravietuirea natiunilor-state. Aceasta noua conceptie econimica ne va ajuta sa acceleram declinul "nationalistilor" din toate natiunile; sa-i izolam in factiuni diverse si, la momentul dorit sa-i instigam cu salbaticie unii impotriva celorlalti, in razboaie intestine care vor finaliza ruinarea acestor natiuni.

5. Agentii nostri infiltrati deja in Ministerele de Afaceri Interguvernamentale si de Emigrari ale natiunilor-state sa procedeze la modificarea in profunzime a legilor acestor ministere. Prin campanii de presa bine orchestrate asupra opiniei publice din natiunile-state vizate, vom provoca in acestea un aflux important de refugiati care va avea efectul de a destabiliza economia interna si a amplifica tensiunile rasiale din interiorul teritoriului. Vom avea grija sa facem astfel incat organizatiile extremiste straine sa faca parte din aceste torente de emigranti; ceea ce ne va facilita destabilizarea politica, economica si sociala a natiunilor luate in colimator.

6. Acest "liber schimb" ne va ajuta sa semanam discordia in interiorul natiunilor-state, prin escaladarea somajului asociat cu restructurarile multinationalelor noastre.

7. Vom transfera incet dar sigur multinationalele noastre in tari noi, cucerite de ideea de "economia de piata ", ca tarile din Estul Europei , Rusia si China, de exemplu. Pentru moment nu ne va interesa daca populatia lor reprezinta sau nu un vast rezervor de noi consumatori. Ceea ce ne intereseaza este sa avem acces, in primul rand la o Mana de Lucru Sclavagista - ieftina si nesindicalizata - pe care ne-o ofera aceste tari si cele din Lumea a Treia . De altfel, guvernele lor nu au fost instalate chiar de noi insine? Nu fac apel la ajutorul extern si la imprumuturile de la "Fondul Monetar International" si de la "Banca Mondiala", care ne apartin noua?

8. Aceste transferuri ne ofera mai multe avantaje. Contribuie la mentinerea acestor noi populatii in iluzia unei "eliberari economice" si a unei"libertati politice", cand in realitate le vom domina noi insine, prin pofta de castig si adancirea in datorii pe care nu le vor putea achita niciodata. In ceea ce priveste populatiile occidentale, ele vor fi mentinute in visul "bunastarii economice ", caci produsele importate din aceste tari nu vor suferi nici o marire a preturilor. Dimpotriva, fara ca ele sa-si dea seama de la inceput, din ce in ce mai multe industrii vor fi obligate sa-si inchida portile, din cauza transferurilor pe care noi le vom fi efectuat in afara tarilor occidentale. Aceste inchideri vor duce la escaladarea somajului si vor provoca pierderi importante de venituri pentru natiunile-state.

9. In acest fel, vom pune pe picioare o "Economie Globala " la scara mondiala, care va scapa total de sub controlul natiunilor-state. Aceasta noua economie va fi mai presus de toate; nici o presiune politica sau sindicala nu va avea vreo putere asupra ei. Isi va dicta propriile "politici mondiale " si va obliga initierea unei reorganizari politice, dar in conformitate cu prioritatile noastre la scara mondiala.

10. Prin aceasta "economie independenta " neavand alte legi decat legile noastre, vom stabili o "cultura a masei mondiale". Prin controlul international asupra televiziunii si a mass-media in general, vom institui o "noua cultura", insa nivelata, uniforma pentru toti, fara a ne scapa niciuna dintre "creatiile" viitoare. Artistii viitorului vor fi plamaditi dupa chipul si asemanarea noastra, altminteri nu vor putea sa supravietuiasca. Prin urmare, se va fi terminat cu vremurile in care "creatiile culturale independente " puneau permanent in pericol proiectele noastre mondialiste, asa cum s-a intamplat de atatea ori in trecut.

11. Prin intermediul aceleiasi economii, ne va fi astfel posibil sa ne folosim de fortele militare ale natiunilor-state, cum ar fi acelea a Statelor Unite, in scopuri umanitare. In realitate aceste "Forte" ne vor servi spre a supune vointei noastre tarile recalcitrante. Astfel, tarile din Lumea a Treia si altele asemenea lor nu vor putea fi in masura sa scape vointei noastre de a ne servi de populatia lor ca de o mana de lucru in sclavie.

12. Pentru a controla piata mondiala, va trebui sa deturnam productivitatea de la principalul sau scop - Eliberarea omului de duritatea Muncii. O vom orienta spre a o intoarce impotriva omului, aservindu-l pe acesta din urma sistemului nostru economic, astfel nu va mai avea incotro decat sa devina sclavul nostru, sau chair un viitor delicvent.

13. Toate aceste transferuri ale Multinationalelor noastre in strainatate si reorganizarea mondiala a economiei vor avea scopul, printre altele, sa escaladeze somajul in tarile occidentale. Aceasta situatie va fi cu atat mai realizabila, cu cat, din start, vom fi privilegiat importurile masive de produse de baza in interiorul natiunilor-state si, din aceeasi lovitura, vom fi supraincarat aceste state prin folosirea exagerat de servicii pe care nu le vor putea plati. Aceste conditii extreme vor inmulti la nivel de milioane masele de persoane asistate social de tot felul, ale analfabetilor si ale celor fara adapost.

14. Prin pierderea a milioane de locuri de munca in sectorul primar, si chiar prin evaziuni fiscale deghizate in capitaluri externe in afara natiunilor-state , ne va fi astfel posibil sa punem in pericol de moarte armonia sociala, prin spectrul razboului civil.

15. Aceste manipulari internationale de guverne si populatii ale natiunilor-state ne vor furniza pretextul de a ne utiliza F.M.I-ul pentru a determina guvernele occidentale sa puna in aplicare "bugete de austeritate ", sub camuflajul reducerii iluzorii a "datoriei nationale", al conservarii ipotetice a "cotei de credit international" si al imposibilei conservari a "linistii sociale".

16. Prin aceste masuri "bugetare de urgenta" vom fractura astfel finantarea Natiunilor-State toate "megaproiectele"lor care reprezinta o amenintare directa la adresa controlului nostru mondial asupra economiei .

17. De altfel, toate aceste masuri de austeriatate ne vor permite sa frangem vointa nationala a structurilor moderne in domeniul Energiei, al Agriculturii, al Transporturilor si al Tehnologiilor noi.

18. Aceleasi masuri ne vor oferi ocazia mult visata de a instaura "Ideologia Competitiei Economice". Aceasta se va traduce, in interiorul natiunilor-state, prin reducerea voluntara a salariilor si demisiile voluntare cu "Remiterea de medalii pentru serviciile prestate", ceea ce ne va deschide peste tot portile pentru instaurarea "tehnologiei de control". In aceasta perspectiva, toti demisionarii respectivi vor fi inlocuiti cu: computere " aflate in slujba noastra .

19. Aceste transformari sociale ne vor ajuta sa modificam in profunzime mana de lucru " politista si miliatara" a natiunilor-state. Sub pretextul necesitatilor de moment si fara a trezi banuieli, ne vom debarasa odata pentru totdeauna de toti indivizii care au o "Cunostinta Iudeo-Crestina". Aceasta "Restructurare a corpului politienesc si militar" ne va permite sa eliminam, fara contestatii, personalul imbatranit, precum si toate elementele care nu vor vehicula principiile noastre mondialiste. Acestea vor fi inlocuite cu recruti tineri, lipsiti de "Constiinta si morala" si deja complet antrenati, cu vederi favorabile fata de folosirea fara scrupule a "tehnologiei retelelor electronice" pe care o vom fi instaurat.

20. In acelasi timp si tot sub pretextul "reducerii bugetare:", vom veghea asupra tranferului bazelor militare ale natiunilor-state spre Organizatia Natiunilor Unite.

21. In aceasta perspectiva, vom actiona pentru reorganizarea "Mandatului International al Natiunilor Unite". De la statutul de "Forta de Pace" fara nici o putere de decizie, o vom determina sa devina o:"Forta de Interventie" in care se vor contopi, intr-o omogenitate deplina, fortele militare ale Natiunilor Unite. Acest lucru ne va permite sa efectuam, fara lupta, demiliarizarea tuturor acestor state, astfel incat nici unul dintre ele, in viitor sa nu mai fie suficient de puternic si independent pentru a ne pune in discutie "Puterea Mondiala".

22. Pentru a a ccelera acest proces de transfer, vom implica forta actuala a Natiunilor Unite in conflicte imposibil de rezolvat. In aceasta maniera si folosindu-ne de mass-media controlate de noi, le vom demonstra populatiilor neputinta si inutilitatea acestei "Forte" in forma sa actuala. Cu ajutorul frustrarii impinse pana la paroxim in momentul potrivit, populatiile natiunilor-state vor fi determinate sa le ceara instantelor internationale formarea cat mai rapida a unei asemenea "Forte Multinationale ", care sa apere cu orice pret "Pacea".

23. Aparitia viitoare a acestei vointe mondiale a unei "Forte Militare Multinationale" va merge mana in mana cu instaurarea, in interiorul natiunilor-state, a unei "Forte de Interventie Multi-Jurisdictionala". Prin aceasta combinatie de "Efecte Politienesti si Militare ", creata sub pretextul amplificarii instabilitatii politice si sociale crescande din interiorul acestor state care se naruiesc sub apasarea problemelor economice, vom dobandi posibilitatea de a controla mai bine populatiile occidentale. Aici, utilizarea fara limite a identificarii si a filtrarii electronice ne va asigura o supraveghere completa a tuturor populatiilor vizate. In cursul cresterii acceptate de catre toti a acestor noi necesitati, va fi imperios necesar sa definitivam cat mai curand controlul mondial asupra armelor de foc in interiorul natiunilor-state. In acest scop, vom accelera "Planul Alfa ", pus in aplicare pe parcursul anilor 1960 de catre anumiti predecesori de-ai nostri. Acest plan, viza la origine, doua obiective care au ramas valabile pana in zilele noastre: "Prin inventarea tragatorilor nebuni", sa se inventeze un climat de nesiguranta in sanul populatiilor, pentru a determina un control mai strict asupra armelor de foc. Actele de violenta se vor orienta astfel incat responsabilitatea lor sa cada in sarcina extremistilor religiosi sau a persoanelor afiliate la organizatii religioase de tendinta "Traditionala", sau, mai mult, a celor care vor pretinde ca intretin comunicatii privilegiate cu Dumnezeu. Astazi, pentru a accelera acest "Control al Armelor de Foc ", vom putea intrebuinta "Decaderea Conditiilor Economice" din natiunile-state, care va antrena dupa sine o destabilizare completa a Socialului - deci, escaladarea violentei. Nu mai este necesar sa va reamintesc, nici sa va demonstrez, fratilor, fundamentele acestui "Control" asupra armelor de foc. Fara el ne-ar fi aproape imposibil sa ingenunchem populatiile din statele vizate.

24. Ultimele etape se raporteaza la "Faza Omega" inceputa cu experientele efectuate la inceputul anilor 1970. Ele cuprind punerea in aplicare, la scara mondiala a "armelor electromagnetice"."Schimbarile climaterice " vor antrena distrugerea recoltelor - si, in aceste conditii, compromiterea terenurilor agricole; denaturarea, prin mijloace artificiale, a produselor alimentare de consum curent; intoxicarea naturii printr-o exploatare exagerata si lipsita de discernamant si utilizarea masiva a produselor chimice in agricultura; toate acestea, Fratilor, vor duce la ruinarea sigura a industriilor alimentare din Natiunile-State. Viitorul "controlului asupra populatiilor" din aceste State trece obligatoriu prin controlul absolut, de catre noi, asupra productiei alimentare la scara mondiala si prin acapararea controlului asupra principalelor "Rute alimentare " ale planetei". Pentru a realiza aceste deziderate, este necesar sa se intrebuinteze electromagneticul, printre altele, spre a destabilza clima celor mai productive state pe plan agricol. In privinta intoxicarii naturii, ea va fi cu atat mai accelerata, cu cat escaladarea ratei demografice o va forta fara restrictii.

25. Utilizarea electromagneticului pentru provocarea "cutremurelor de pamant" in cele mai importante regiuni industriale din natiunile-state va contribui la accelerarea "prabusirii economice " a celor mai amenintatoare state la adresa noastra, ampificand de asemenea obligatia de a institui Noua Ordine Mondiala impusa de noi.

26. Cine va putea sa ne banuiasca? Cine va putea sa aiba vreo suspiciune cu privire la mijloacele folosite? Aceia care vor indrazni sa se ridice impotriva noastra, difuzand informatii privitoare la existenta si la continutul "conspiratiei" noastre, vor deveni suspecti in ochii autoritatilor si ai populatiilor din natiunile lor. Gratie dezinformarii, minciunii, ipocriziei si individualismului pe care le vom fi creat in sanul populatiilor natiunilor-state, omul va fi devenit un dusman al omului. Astfel, acesti "indivizi independenti", care sunt cu atat mai periculosi pentru noi tocmai din cauza "libertatii" lor, vor fi considerati de ceilalti ca fiind inamici, nu eliberatori.

Sclavia copiilor, jefuirea bogatiilor din Lumea a Treia, somajul, propaganda pentru libertatea drogurilor, abrutizarea tineretului natiunilor, ideologia "respectului de libertati individuale " difuzata in sanul Bisericilor iudeo-crestine si in interiorul natiunilor-state, obscurantismul considerat ca baza a mandriei, conflictele interetnice si ultima noastra realizare, "restrictiile bugetare ", toate acestea ne permit in sfarsit sa asistam la implinirea ancestrala a "visului" nostru, instaurarea " Noii Ordini Mondiale".

SFARSITUL documentului, datat in ultima parte a lunii iunie 1985

Gradele si ierarhia masoneriei

FRAGMENT DIN INSTRUCTIUNILE PRIMITE DE GARIBALDI (GRAD 33) IN 5 APRILIE 1890, DE LA SUPERIORI.
I.C Catuneanu, “In fata primejdiei”, editura SAMIZDAT

A. Pentru a combate respingatoarea lor Virtute, noi avem gradele:

1). Ucenic;
2). Tovaras;
3). Maestru;
4).Maestru Secret;
5).Maestru Perfect;
6).Secretar Intim;
7).Staroste si Judecator;
8).Intendent al Constructiunilor;
9).Ales al celor 9;
10).Ales al celor 15;
11). Cavaler Ales


Aceste grade ne permit a ridica un profan de la inconstienta Ucenicului pana la misiunea Cavalerului Ales pentru apararea Virtutii masonice, pentru cruciada Omului-Dumnezeu el insusi. Din toate actele omului, cel mai divin este, evident, acela care ii permite sa-si perpetueze divinitatea, actul generatiunii.
Si cum clericalii ascund acest adevar prin superstitiile adsurde ale unui Dumnezeu-Tatal creator in vecii vecilor, al unui Dumnezeu-Fiul vesnic creat si al unui Dumnezeu Sfant Duh unind vesnic pe ceilalti doi, noi dam urmatoarea invatatura:
- ca Ucenicul, Bohaz, personificarea lui Osiris sau al lui Bachus, venind sa caute adevarul intr-o loja masonica, gaseste ca exista un Dumnezeu-barbat si nedeplin pentru generarea de fiinte.
- ca Tovarasul, Jackin, personificarea lui Isis sau a Venerei, este Dumnezeul-femeie care intregeste pe Dumnezeul-barbat si face posibila generatiunea fiintelor.
- ca Maestrul, Mahabone sau Mac-Benac, este Dumnezeul hermafrodit deplin, fiu al lui Lot si al fetei lui, fiul Soarelui si al Pamantului, omul in deplina posesiune a puterii generatoare.
- Clericalii cred intr-o revolutie supranaturala, noi o combatem invatand pe Maestru Secret, ca singura constiinta existentei este izvorul a tot ce este imaterial in om.
- Clericalii cred in sfarsitul Omenirii; noi invatam pe Maestrii nostri perfecti, ca existenta Umanitatii este eterna, caci ea se reproduce fara incetare.
Dupa ce am desteptat astfel la Fratii nostri ideea luptei pana la capat, ce vor sustine contra clericalilor, noi le procuram armele, invatand pe Secretarii Intimi, ca curiozitatea, spionajul dusmanului, este o virtute laudabila; invatand pe Staroste si Judecator ca dreptul natural ne sprijina in aceasta lupta; explicand Intendentilor Contructiunilor ca, in virtutea acestui drept natural, toate mijloacele, potrivite spre a triumfa, sunt in esenta lor de-a intregul in conformitate cu virtutea: si mai cu seama suprimarea celor inutili care fapta este este incredintata "Alesilor celor 9"; represiunile, prin legi facute ad-hoc, care sunt rezervate "Alesilor celor 15"; si implinirea triumfului, a victoriei definitive, a virtutii masonice asupra Virtutii clericale, cu care este insarcinat Cavalerul Ales.


B. Pentru a combate spurcata lor Morala noi avem urmatoarele grade:

12) Marele Maistru Arhitect;
13) Arca Regala;
14) Perfectul Constructor;
15) Cavalerul Orientului;
16) Printul Ierusalimui;
17) Cavalerul Orientului;
18) Crucea-Roza;
19) Marele Pontif;
20) Venerabilul Mare Maistru;
21) Noachitul;
22) Securea Regala


La legile divine, la dreptul divin al clericilor, Marii Maistri Arhitecti opun drepturile poporului, singurele legitime, singurele adevarate, singurele acceptabile; la dogma lor degradand pe om, - cei din Arca Regala le opun idealul perfectiunii Umanitatii, Umanitate si pentru Umanitate; la morala lor mai sus dezvaluita, Perfectii Nostrii Constructori opun morala independenta; la persecutiile lor inspirate, Cavalerii nostri ai Orientului raspund intr-o energica campanie in favoarea Progresului si a Ratiunii pure, la rusinoasa lor supunere, Printii nostri ai Ierusalimului raspund intr-o mandra proclamatie de independenta barbateasca.
Pentru a lupta contra tiraniilor infame ale clericalismului, Cavalerii nostri de Orient si Occident se fac aparatorii dreptului absolut la libertatea prin sindicalizare, spre a infrange robirea, in care clericalismul, ajutat de puterea civile, voieste sa tina omenirea; si Crucea noastra Roza va proclama pentru prima emanciparea de Papi si de Regi. Si pentru a ajunge la acest sfarsit Marii nostri Pontifi se fac apostolii libertatii absolute a invatamantului; Venerabilii nostri Mari Maestri se proclama dusmanii inversunati ai oricarui obscurantism, de oriunde ar veni; Noachitii nostri isi dau intre ei juramantul ca dreptatea sa se faca; si cei din Securea Regala ating culmea moralei noastre din momentul in care spiritul este inundat de razele Adevarului, ascuns lor, inainte de fi ajuns la acest grad, prin franturile diforme ale intolerantei, ale ipocriziei, ale superstitiei si ale egoismului crestinatatii.

C. in sfarsit, frate, pentru a combate criminala lor Autoritate, noi avem urmatoarele grade:

23) Seful Tabernacolului;
24) Printul Tabernacolului;
25) Cavalerul Sarpelui;
26) Trinitarul;
27) Comandorul Templului;
28) Printul Adept;
29) Marele Scotian;
30) Kados;
31) Marele Inchizitor;
32) Printul Secretului Regal;
33) Marele Inspecor General

Clericalii raspandesc prejudecatile lor in mase, caci acolo este singura lor scandura de salvare si Sefii nostri ai Tabernacolului ii combat, facand apel la autoritatea, la actiunea guvernamentala a claselor conducatoare; la umbrele goale, la formulele si emblemele prin care clericalii tin departe adevarul, Printii nostri ai Tabernacolului proclama dreptul societatii de a se desface de institutiile politice si religioase care sunt contrare spiritului nostru; serpilor despotismului civil, religios, militar si economic; Cavalerii nostri ai Sarpelui le vor taia capetele pentru a asigura distrugerea lor; superstitiilor si doctrinelor false clericale; Trinitarii nostri raspund prin apostolatul armonizarii legilor sociale cu principiile noastre sublime.
In fine, ai nostri Comandori ai Templului se devoteaza pentru a pune la cale promovarea fratilor nostri in guvernele statelor; Printii nostri Adepti proclama necesitatea domniei rationalismului; Marii nostri Scotieni lupta fara incetare si fara crutare contra oricarei uzurpari a puterii, de oriunde ar veni ea, fie civile, fie militara, fie religioasa; ai nostri Kadosi infaptuiesc emanciparea sociala din catusele infame ale preotilor si ale religiilor.
Si pentru a incorona totul, Marii nostri Inchizitori propaga autoritatea nostra, Parintii nostri ai Secretului Regal o statornicesc si o apara; iar noi, Marii Inspectori Generali, o exercitam. Clericalii, infamii, asasini ai Umanitatii, opun, precum vezi, frate, Virtutii noastre, Moralei noastre, Autoritatii noastre - Proprietatea lor, Religia lor si Legea lor, si tocmai acesti dusmani de moarte ai Francmasoneriei vei avea sa-i combati de acum inainte ca sef de armata:
Legea, pentru ca nu este armonia perfecta intre drepturile omului izolat si datoriile Omului Social in societate, drepturi care nu sunt castigate pentru toti in toata integritatea lor, datorii, care nu sunt decat consecinta imediata a dreptului ce are fiecare dintre noi de a se bucura de toate drepturile sale, fara a fi impiedicat de cineva.
Proprietatea, pentru ca pamantul nu apartine nimanui si produsele lui apartin tuturor in masura trebuintelor reale de bun trai ale fiecaruia.
Religia, pentru ca religiile nu sunt decat siteme filozofice datorate unor oameni de geniu, sisteme pe care popoarele le-au adoptat sub conditia expresa ca sa contribuie a le aduce un spor de bun trai pentru ele.
Nici legea, nici proprietatea, nici Religia, nu pot, deci, sa se impuna omului; si, cum acestea il nimicesc, lipsindu-l de drepturile lui cele mai pretioase, ele sunt asasini carora le-am jurat de a ne razbuna in modul cel mai manifest; sunt dusmani carora le-am jurat un razboi de exterminare fara mila, un razboi de moarte.
Din acesti trei dusmani infami, Religia trebuie sa fie grija noastra constanta atacurilor ucigatoare; pentru ca un popor niciodata nu a supravietuit Religiei lui, si pentru ca, omorand Religia, vom fi nimicit si Legea si Proprietatea; pentru ca, asezand asupra cadavrelor acestor asasini Religia Francmasona, Legea Francmasona, Proprietatea Francmasona, vom fi regenerat Societatea.

Ce este Francmasoneria?

„Francmasoneria este o societate secretă, răspândită azi în lumea întreagă, pretinzând a avea un scop filosofic şi umanitarist”.

Francmasoneria (sau "masoneria") este o organizaţie ai cărei membri sunt înfrăţiţi prin idealuri comune morale şi metafizice, prin iniţierea conformă unui ritual comun, prin jurământul depus pe o carte sfântă (în general Biblia sau Coranul) şi, în majoritatea ramificaţiilor, de credinţa într-o „fiinţă supremă", un „mare arhitect al universului". Această organizaţie, prezentă în majoritatea ţărilor cu civilizaţie de origine europeană, este împărţită în obedienţe, ele însele împărţite în loji (zise şi ateliere) de câte 7-50 de persoane (uneori chiar mai multe).

În România francmasoneria este organizată în mai multe obedienţe, cea mai veche fiind Marea Lojă Naţională Unită din România, apoi Marea Lojă Naţională din România, Marele Orient de Rit Scoţian Antic şi Acceptat din România, Marea Lojă Naţională a României şi Marele Orient al României, minoritar, precum şi alte câteva obedienţe mai mici, între care unele deschise şi femeilor (de exemplu Dreptul Uman din România). Toate aceste obedienţe se recunosc reciproc.


(Emblema actuală a Marii Loji Naţionale din România, cu inscripţia "învinge sau mori" in latină)

Mircea Eliade considera că se poate vorbi mai curând despre o mentalitate francmasonică care depăşeşte cadrul strict al obedienţelor. (voi posta ulterior si acest articol)

Cuvintele „francmason", „francmasonerie" sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă "zidar liber" şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele din Evul mediu (vezi mai jos). În secolul al XIX-lea, a apărut în limba română şi în varianta "farmazon", provenită din cuvântul similar rusesc şi însemnând "năzdrăvan", cu aceeaşi origine ca "farmec" şi "farmacie" (în elină "vrăjă", "leac").

Potrivit dicţionarului enciclopedic "The New Encyclopedia Britannica," francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului Britanic (mai corect spus ar fi însă: "societate discretă").

Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: "o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi. "

Albert Pike (1809 – 1891), mason, gradul 33 ritul scotian sustinea in lucrarea sa “DOGMĂ ŞI RITUAL” ca:

„Francmasoneria are două doctrine, dintre care una este ascunsă, cunoaşterea sa fiind rezervată doar Maeştrilor…, iar cealaltă este publică…„